Prima zi de lucru

Prima mea zi de lucru a început la ora 9.00 într-o luni. Logic. M-am îmbrăcat în haine obișnuite (o pereche de blugi, pantofi sport și un tricou) deoarece firma ne permite acest lucru. Am luat autobuzul și am ajuns la birou, o cameră spațioasă cu puțin mobilier și pereții plini de panouri din plută cu imagini, postere, obiecte felurite. Am întrebat ce-i cu panourile și mi s-a spus că sunt altare ale creativității, o idee deprinsă dintr-o carte, altare ale creativității care documentează viețile de nomad ale colegilor mei de muncă. Cu alte cuvinte, puteam să fac cunoștintă cu respectivii colegi prin intermediul panoului propriu în loc să port o conversație ca orice om normal. Perfect.

                                                           
                                                       unul dintre postere

Am patru colegi de muncă: Cleo, Grig, Lorna și Iulian. Toți mândri că lucrează pe post de creativi, toți de treabă, cu simțul umorului, veseli, plini de tact, curioși și puși pe șotii când se plictisesc. Se plictisesc adesea și din câte am observat plictiseala este principala lor motivație. Nu par să se mănânce între ei ca alți creativi. 

Atmosfera de la birou este una de calm și liniște. Zen. Auzi când pică un ac pe parchet. Oamenii se plimbă de colo-colo, lucrează așezați pe scaune, pe bean bag-uri, în picioare să se dezmorțească. Se lucrează cu pauză de masă la ora 12.00. În pauza de masă se ascultă muzică, se vorbește tare, se trântește, se naște un mic haos, pentru ca apoi lucrurile să se liniștească.  

La ce anume se lucrează, sau mai bine zis, care este domeniul de activitate al firmei? Rezolvarea de probleme. Probleme de orice fel. Când am întrebat-o Cleo mi-a spus că primesc tot felul de brief-uri din partea clienților, clienți care nu au găsit soluții la problemele pe care le au. Colegii mei au sarcina de a rezolva aceste probleme. Pentru aceasta sunt plătiți. Pentru aceasta voi fi plătită și eu. Postul de creativ 1, din câte am înțeles din fișa postului, presupune generarea de idei pentru rezolvarea de probleme. Atât. Simplu, nu? Dar ce te faci când problema supusă rezolvării este una complexă și în afara sferei tale de cunoștinte? Atunci, mi-a zis tot Cleo, se apelează la rețelele sociale. Angajații se apucă de sondat, de cerut informații cunoscuților. Toți colegii mei de muncă au mii de prieteni și adepți pe rețelele sociale. Le este ușor să acceseze cunoștințele stupului. După ce fac rost de informații vin cu ideile și problemele  clienților încep să dispară. Se așteaptă ca eu să fac la fel, lucru care nu mi-a fost specificat în timpul interviului.

O altă activitate a firmei este managementul de proiecte. Marea deosebire este că proiectele durează fix o oră, idee deprinsă tot dintr-o carte. Provocarea celor care lucrează în firmă este de a veni cu idei de astfel de proiecte care să distreze comunitatea din care facem parte. Așadar și muncă de teren. Până acum n-am mai auzit de așa ceva. Cred că mă voi distra de minune când vine vorba de partea aceasta. Voie bună cât cuprinde.

Un început promițător în ceea ce mă privește. A urmat perioada de training în timpul căreia colegii mi-au dat anumite sarcini pentru a se juca cu mintea mea și pentru a-mi spori output-ul creativ.

                                                             Abracadabra